LIVIU ANTONESEI
Ruxandra ANTON, Izvorul zidit, Coperta şi desenele
autoarei, Editura Cronica, Iaşi, 2004, 68 de pagini, preţ neprecizat
Ceea ce te impresionează
plăcut de la prima vedere este frumuseţea cărţii, începînd cu coperta,
continuînd cu excelentele ilustraţii aparţinînd autoarei şi sfîrşind cu textele
poetice ca atare. O apariţie editorială rotundă, aşa cum ar trebui să fie mereu
atunci cînd este vorba despre poezie, care nu poate fi citită în bune condiţii
pe hîrtie de ziar. O poetă foarte bună care iese în lume în haine de sărbătoare
şi nu pot decît s-o felicit şi să felicit editura că şi-au putut permite acest
„lux” neobişnuit astăzi.
Întorcîndu-mă spre text,
semnalez mai întîi maturitatea poeziei oferite de Ruxandra Anton. Cartea nu
este o culegere de poeme, ci o construcţie bine gîndită, iar cele două părţi – Zbor într-o colivie de lux şi Cel ce ştie totul despre picătura de
cerneală, cel de-al doilea în versuri ample, ca şi de poeme în proză,
alcătuiesc un impecabil diptic.
Şi titlul volumului şi cel al
primului ciclu – frumoase oximoroane, de altfel –, dar şi o mulţime de sintagme pe care le-aş putea
inventaria din cuprins, trimit la motivul închiderii, al captivităţii, al agresiunii
exteriorului, al zborului tăiat, închis, uneori în formule cu totul
surprinzătoare, de indiscutabilă originalitate: “în şuvoaiele zidului tot o
piatră îţi va fi luntre” sau “în încăperea cu pereţii tăioşi”. Iată, ceea ce ar
trebui să te protejeze, te va agresa!
Nu e singurul motiv desigur, se asociază, cumva consensual, cel al
scufundării în adîncuri, al dragostei ultragiate, al trecerii ireversibile a
vremii ş.a.m.d., dar este cel dominant, în jurul căruia coagulează fericit
celelalte. Aş mai adăuga o frazare lirică impecabilă, care ţine cît ţine de
meşteşug, dar mai mult ţine de talentul autoarei, de controlul cumva nativ al
limbii noastre, “ca un fagure de miere”, dar şi ca unul de fiere, atunci cînd e
cazul!
Cred că de la cel de-al treilea volum al Letiţiei Ilea şi tot cel de-al
treilea al lui Gheorghe Simon, n-am citit un volum la fel de împlinit în
ultimii doi-trei ani. Să fie primit! Vrednic este!
( Liviu Antonesei – Timpul, aprilie 2005 – Bursa cărţilor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu