Scriu pe vitrina cu mirese fericite

un miel cu gâtul tăiat

pe o pajişte verde

este tăcerea mea

sau ceea ce numeşti tu

nepăsare

un miel alb

cu un lănţişor roşu la gât

am cumpărat o pungă de plastic

am împachetat în ea cadoul

mă gândesc că o să te bucuri

mă gândesc că în ziua următoare

vom fi prea aproape unul de altul

hainele pentru copii

sunt prea scumpe

tot ce este prea scump

e o pedeapsă

noi ne facem mai mici

decât hainele lor

merg tot mai repede

aud foşnetul pungii

văd norii prăbuşiţi în băltoace

acoperişurile frontoanele ferestrele

plutind în cerul lor

copiii aruncă de la balcoane

avioane de hârtie şi cornete

mami avionul meu a trecut strada

nu te mai aud

frânturi din cuvintele tale

intră în fisurile zidurilor

şi casa îmbătrâneşte mai repede

poezia mea îşi ascunde gura

poezia caută în groapa cu gunoi

bucuria

poezia e medalionul

de la lănţişorul roşu

poezia mea se înalţă la cer

merg şi mai repede

în vitrina studioului fotografic

miresele sunt fericite

pe geam urme de degete care pipăie

pe cer

urme de degete care scriu

în faţa cadoului stă un copil

cu hainele mici

zâmbeşte strâmb

nu pot trece de cuta lui de pe frunte

nu pot desface nodul

scriu pe vitrina cu mirese fericite

viaţa mea

o localitate îndepărtată.