Nici urmă de dragoste

cuvintele sunt otrăvitoare

muiaţi-le în mortar

departe

tatăl meu ars de boală

atârnă de tinereţea mea

ochii lui nu mai văd

numai fiindcă

nu se mai uită nimeni în ochii lui

şi nici urmă de dragoste

aici vezi peste tot flăcările

nu spuneţi ce vor să audă

nu spuneţi că bătrâneţea

străluceşte

cu umerii aplecaţi

tatăl meu îşi îngroapă umbra

cuvintele stau cu capetele plecate

muiaţi-le în mortar

nu spuneţi cuvinte

care nu suportă lumina

cuvintele fac febră

departe de casă

muiaţi-le în mortar

nici urmă de veselie

aici unde flăcările durerii

muşcă din tatăl meu

cuvintele ard inima

muiaţi-le în mortar

nu daţi cuvinte pe datorie

nu daţi morţii crezare

lăsaţi-l pe tatăl meu

să mă dojenească

strigau la tine

pentru că legănai livada

şi i-o aduceai tatălui meu la pat

sub mâna tatălui meu

zarzării înfloreau

strigau la tine

pentru că în ochii mei înfloreau

florile le luau minţile

se holbau la mine

strigau unul la altul

mutau munţii între noi

cuvintele nu se pot sfărâma

muiaţi-le în mortar

tatăl meu stă de pază cuvintelor

voi cu iubirea voastră

nu ştiţi cum e

să aştepţi cu zilele

un nenorocit de telefon

la oraş cuvintele leagănă un sicriu gol

muiaţi-le în mortar.