miercuri, 20 februarie 2013

Scriu pe vitrina cu mirese fericite


un miel cu gâtul tăiat
pe o pajişte verde
este tăcerea mea
sau ceea ce numeşti tu
nepăsare

un miel alb
cu un lănţişor roşu la gât

am cumpărat o pungă de plastic
am împachetat în ea cadoul
mă gândesc că o să te bucuri
mă gândesc că în ziua următoare
vom fi prea aproape unul de altul

hainele pentru copii
sunt prea scumpe
tot ce este prea scump
e o pedeapsă
noi ne facem mai mici
decât hainele lor

merg tot mai repede
aud foşnetul pungii
văd norii prăbuşiţi în băltoace
acoperişurile frontoanele ferestrele
plutind în cerul lor

copiii aruncă de la balcoane
avioane de hârtie şi cornete
mami avionul meu a trecut strada

nu te mai aud
frânturi din cuvintele tale
intră în fisurile zidurilor
şi casa îmbătrâneşte mai repede

poezia mea îşi ascunde gura
poezia caută în groapa cu gunoi
bucuria
poezia e medalionul
de la lănţişorul roşu

poezia mea se înalţă la cer

merg şi mai repede
în vitrina studioului fotografic
miresele sunt fericite
pe geam urme de degete care pipăie
pe cer
urme de degete care scriu

în faţa cadoului stă un copil
cu hainele mici
zâmbeşte strâmb
nu pot trece de cuta lui de pe frunte
nu pot desface nodul

scriu pe vitrina cu mirese fericite
viaţa mea
o localitate îndepărtată.


2 comentarii:

  1. Tu scrii si parca viata care zboara clipa si clipa din mine se intoarce brusc inapoi, se ghemuieste adanc, grav, definitiv...devine..."o localitate indepartata"...Tu scrii si eu simt...

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, Dominique pentru impresia ta...

    RăspundețiȘtergere