eu merg pe lungi coridoare şi văd
tristeţea îndesată pe sub uşi
toţi aşteaptă
o minune
şi tu ţi-ai aplecat umerii
şi tu povesteşti
cu vorbe îngroşate
în visele tale mototolite
cresc copaci negri
am mers lângă sicriu
duceam lacrimi de carne
duceam trupul meu la groapă
nani nani copil din flori
nani nani inimă
când taci
cineva ronţăie pereţii
ţi-am spus
nu poţi avea încredere în femeia cu faţă de
cal
ea dă din cap
de parcă cineva a decapitat-o
picioarele ei roşii tropăie prin poezia mea
la capătul coridorului
mortul este scos cu picioarele înainte
nu stinge lumina
că intră gândurile negre
picioarele ei roşii tropăie
prin lacrimile mele
nani nani
dormi mai repede
nani nani inimă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu