miercuri, 9 ianuarie 2013

Ferestre murdare


aici
un stol de porumbei
se bat de la firimiturile de pâine
o femeie aleargă după un bărbat
care i-a furat poşeta

noi vorbim
despre toate astea

ce se întâmplă
dincolo de noi
ocolim prin cuvinte

cândva aş fi putut dansa cu tine
şi într-o baltă de noroi
poate că ar trebui să-mi iei ceva de băut
sau să golim casa de vechituri
şi să facem fotografii
zâmbind fericiţi

pe ferestrele murdare
sunt desene
o femeie fără gură
care ţipă
toţi cred că ţipătul ei se derulează cu încetinitorul
şi porumbei cu penele smulse
mulţi porumbei
toţi oamenii cred că ninge

savurăm băutura
ciclul krebs
mahmureala vorbelor
care ne omoară

nu ştiu ce să spun
în loc de
cineva are nevoie de o îmbrăţişare
iar noi stăm întotdeauna pe margine
nu ştiu să spun ceva
care să strălucească pe cer

şi bărbatul acela
aleargă deasupra tuturor
şi ţipătul goleşte strada
de parfumul florilor de tei
şi femeia cu mâinile ridicate

ne trag în jos
da ne trag în jos spui
şi bliţul
corectează urmele de lacrimi
ce pereche frumoasă sunteţi
spune fotograful
ce pereche de porumbei
spune vecina de la 4

nu ştiu să spun nimic
acum
tu mergi cu spatele
pe moartea mea
tu mergi cu spatele
pe dragostea mea
tu mergi cu spatele
pe o dâră de pene albe

dacă un gând
îngrozit de tine
un gând ca un animal carnivor
pe urmele tale se va lua?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu