marți, 2 octombrie 2012

Cântec de leagăn

când cineva te iubeşte
îngerul tău scrie poezii

şi tu spui
norii au înfrunzit
în toamna asta

la fereastră ea se uită după stoluri
ca după un cortegiu funerar
şi numără păsările
să-i fie mai uşoară plecarea lor

o ţii de mână şi mângâi norii
şi ea strânge în palmă un nor 
cât o păpădie

viaţa e grea spui
dacă te uiţi în dulapul de bucătărie
dacă te uiţi în frigider
dacă nu mergi cu norii
dacă îngerul tău nu scrie poezii.

am văzut doi ciorchini de flori
în castanul de peste drum
spune ea
cu gândul la tine văd totul
cu gândul la tine castanii înfloresc toamna
gândul meu tremură până când vii
gândul meu urcă muntele
până când tu eşti gata să-l auzi

vecina de la etajul trei
scutură preşul deasupra ferestrei
florile de praf
ofilesc florile de castan
florile de praf nu se ofilesc niciodată

şi tu spui
scaunele noastre
masa noastră
patul nostru
s-au mutat în noi
nu e bine
când lucrurile se mută în noi
trebuie să călătorim cu norii

vecina de la etajul trei vorbeşte singură
voi nu înţelegeţi ce spune
evreica asta cu părul de iarbă arsă de soare
cu ochii de ceai de muşeţel

şi râdeţi 
şi râsul vostru este lustruit
de nebunul care trece pe trotineta lui
pe cealaltă parte a străzii
nu ştiţi dacă nebunul este bărbat sau femeie
cu şalul lui roşu zbătându-se pe umeri
ca o găină cu gâtul tăiat.

viaţa e grea spui
dacă treci de partea cealaltă a străzii
odată cu nebunul
dacă îngâni vorbele neînţelese ale evreicei
dacă nu râzi
şi dacă nu uiţi
bătăile în uşă ale oamenilor nedoriţi

ea cântă un cântec de leagăn
pentru frunzele care se scutură
pentru florile de castan
pentru stolurile care părăsesc oraşul

viaţa este frumoasă
spune
când cânţi un cântec de leagăn morţii

când noaptea creşte la loc
cineva taie părul evreicei cu o foarfecă ruginită
şi trotineta nebunului aleargă singură pe acoperiş
şi tu închizi fereastra
şi nu o vezi decât pe ea
iar îngerul tău scrie poezii.